Citeam mai devreme o carte de a lui Osho, "Intimitatea" care mi-a dat puțin de gândit și cum e 5 dimineața și eu nu am somn, măcar să fac ceva productiv. Treaba cu intimitatea e un paradox; o vrei, dar nu o oferi. Cu toții avem tendința să nu ne afișăm "goi" în fața celuilalt.
De ce?
E simplu. Ne e frică. Tindem să păstrăm niște rezerve doar pentru noi. Dacă dai tot, tu cu ce rămâi? Însă nu ar trebui să fie așa. Haha. Hai să facem uitat acest "ar trebui", așa cum spune Osho. Există doar "a fi". Ne ghidăm după niște norme sau așteptări ale altora. Suntem așa cum vor ceilalți să fim, chiar dacă nu ne dăm seama sau ne dăm seama, dar negăm. Când e vorba de tine, nu permite nimănui să-ți spună cum "ar trebui" să te porți. Problema e și la cei care judecă. Ne simțim constrânși. Încercăm să respectăm tot ce e de respectat ca să "dăm bine", dar de prea multe ori nu facem ce simțim.
Când ai făcut ultima oară un lucru pe care ți-l doreai și te-ai simțit împăcat cu asta? În condițiile în care "nu era tocmai ok" și ai fost judecat? E natural tot ce faci. Noi ne ghidăm după niște așteptări. Asta nu-i realitatea. Realitatea e tot ce se întâmplă. Ai fi vrut să te iubească într-un fel, dar el te iubește în altul și asta e perfect normal. Trebuie doar să trăiești în realitate, să o accepți și să-ți scoți din cap filmele cu "ar trebui" și "aș vrea să fie în x fel". Dacă nu te simți confortabil, doar pleacă. Nu încerca să schimbi pe nimeni. Nu există schimbare! În esență oamenii sunt aceeași. Chiar dacă vor încerca să te mulțumească, la un moment dat vor obosi și nu se vor mai preface, vor fi ei. N-ar fi mai simplu să îi accepți tu cu bune și rele? Dacă te-a înșelat înseamnă că nu era acel ceva între voi și lucrurile s-au întâmplat firesc, terminându-se. Trăim cu frica că celălalt poate găsi ceva mai bun. Unde e problema? Nimeni nu aparține nimănui. Dacă găsește ceva mai bun înseamnă că nu i-ai marcat existența și nu are de ce să rămână într-o relație în care primește doar jumătate din ce își dorește. În toate relațiile mele mi s-au interzis lucruri pentru că "Așa e normal într-o relație." și s-a încercat o schimbare a comportamentului meu. De de încercăm să controlăm viețile celorlalți?
De ce avem atâtea probleme cu încrederea?
La un moment dat cineva mi-a interzis să mai dansez pentru că era gelos pe partenerul meu, în condițiile în care practicam sportul acela de câțiva ani. Dacă aș fi renunțat atunci din acest motiv, probabil acum aș fi cunoscut semnificația cuvântului "regret". Eu nu mi permit să cer ceva cuiva. Asta nu e iubire. E o prostie! Învață să trăiești clipa, să "trăiești" oamenii! Trăiește fără trecut! Aici mă refer la lucrurile negative. Ieși din zona de confort, nu mai limita totul la nevoile tale! Încearcă să empatizezi cu oamenii! Dă tot ce ai mai bun! Nu se poate întâmpla nimic rău dacă nu trăiești cu așteptări de la ceilalți.
"Fear is a lie."
Intimitatea e ceva frumos care te ajută să evoluezi. Te relaxează, te apropie de celălalt. Ai curajul să-ți arăți părțile rele. Ăsta ești! Decât să lucrezi la "cum să nu arăt cine sunt de fapt" mai bine lucrează la felul în care îți alegi oamenii. Sunt mulți oameni faini cu care o să trăiești momente mișto.
De ce?
E simplu. Ne e frică. Tindem să păstrăm niște rezerve doar pentru noi. Dacă dai tot, tu cu ce rămâi? Însă nu ar trebui să fie așa. Haha. Hai să facem uitat acest "ar trebui", așa cum spune Osho. Există doar "a fi". Ne ghidăm după niște norme sau așteptări ale altora. Suntem așa cum vor ceilalți să fim, chiar dacă nu ne dăm seama sau ne dăm seama, dar negăm. Când e vorba de tine, nu permite nimănui să-ți spună cum "ar trebui" să te porți. Problema e și la cei care judecă. Ne simțim constrânși. Încercăm să respectăm tot ce e de respectat ca să "dăm bine", dar de prea multe ori nu facem ce simțim.
Când ai făcut ultima oară un lucru pe care ți-l doreai și te-ai simțit împăcat cu asta? În condițiile în care "nu era tocmai ok" și ai fost judecat? E natural tot ce faci. Noi ne ghidăm după niște așteptări. Asta nu-i realitatea. Realitatea e tot ce se întâmplă. Ai fi vrut să te iubească într-un fel, dar el te iubește în altul și asta e perfect normal. Trebuie doar să trăiești în realitate, să o accepți și să-ți scoți din cap filmele cu "ar trebui" și "aș vrea să fie în x fel". Dacă nu te simți confortabil, doar pleacă. Nu încerca să schimbi pe nimeni. Nu există schimbare! În esență oamenii sunt aceeași. Chiar dacă vor încerca să te mulțumească, la un moment dat vor obosi și nu se vor mai preface, vor fi ei. N-ar fi mai simplu să îi accepți tu cu bune și rele? Dacă te-a înșelat înseamnă că nu era acel ceva între voi și lucrurile s-au întâmplat firesc, terminându-se. Trăim cu frica că celălalt poate găsi ceva mai bun. Unde e problema? Nimeni nu aparține nimănui. Dacă găsește ceva mai bun înseamnă că nu i-ai marcat existența și nu are de ce să rămână într-o relație în care primește doar jumătate din ce își dorește. În toate relațiile mele mi s-au interzis lucruri pentru că "Așa e normal într-o relație." și s-a încercat o schimbare a comportamentului meu. De de încercăm să controlăm viețile celorlalți?
De ce avem atâtea probleme cu încrederea?
La un moment dat cineva mi-a interzis să mai dansez pentru că era gelos pe partenerul meu, în condițiile în care practicam sportul acela de câțiva ani. Dacă aș fi renunțat atunci din acest motiv, probabil acum aș fi cunoscut semnificația cuvântului "regret". Eu nu mi permit să cer ceva cuiva. Asta nu e iubire. E o prostie! Învață să trăiești clipa, să "trăiești" oamenii! Trăiește fără trecut! Aici mă refer la lucrurile negative. Ieși din zona de confort, nu mai limita totul la nevoile tale! Încearcă să empatizezi cu oamenii! Dă tot ce ai mai bun! Nu se poate întâmpla nimic rău dacă nu trăiești cu așteptări de la ceilalți.
"Fear is a lie."
Intimitatea e ceva frumos care te ajută să evoluezi. Te relaxează, te apropie de celălalt. Ai curajul să-ți arăți părțile rele. Ăsta ești! Decât să lucrezi la "cum să nu arăt cine sunt de fapt" mai bine lucrează la felul în care îți alegi oamenii. Sunt mulți oameni faini cu care o să trăiești momente mișto.
"Să te sinucizi e ușor, să trăiești fără un Dumnezeu e mai greu."
Anais Nin









