duminică, 10 decembrie 2017

Intimitate





  Citeam mai devreme o carte de a lui Osho, "Intimitatea" care mi-a dat puțin de gândit și cum e 5 dimineața și eu nu am somn, măcar să fac ceva productiv. Treaba cu intimitatea e un paradox; o vrei, dar nu o oferi. Cu toții avem tendința să nu ne afișăm "goi" în fața celuilalt.
De ce?
E simplu. Ne e frică. Tindem să păstrăm niște rezerve doar pentru noi. Dacă dai tot, tu cu ce rămâi? Însă nu ar trebui să fie așa. Haha. Hai să facem uitat acest "ar trebui", așa cum spune Osho. Există doar "a fi". Ne ghidăm după niște norme sau așteptări ale altora. Suntem așa cum vor ceilalți să fim, chiar dacă nu ne dăm seama sau ne dăm seama, dar negăm. Când e vorba de tine, nu permite nimănui să-ți spună cum "ar trebui" să te porți. Problema e și la cei care judecă. Ne simțim constrânși. Încercăm să respectăm tot ce e de respectat ca să "dăm bine", dar de prea multe ori nu facem ce simțim.
Când ai făcut ultima oară un lucru pe care ți-l doreai și te-ai simțit împăcat cu asta? În condițiile în care "nu era tocmai ok" și ai fost judecat? E natural tot ce faci. Noi ne ghidăm după niște așteptări. Asta nu-i realitatea. Realitatea e tot ce se întâmplă. Ai fi vrut să te iubească într-un fel, dar el te iubește în altul și asta e perfect normal. Trebuie doar să trăiești în realitate, să o accepți și să-ți scoți din cap filmele cu "ar trebui" și "aș vrea să fie în x fel". Dacă nu te simți confortabil, doar pleacă. Nu încerca să schimbi pe nimeni. Nu există schimbare! În esență oamenii sunt aceeași. Chiar dacă vor încerca să te mulțumească, la un moment dat vor obosi și nu se vor mai preface, vor fi ei. N-ar fi mai simplu să îi accepți tu cu bune și rele? Dacă te-a înșelat înseamnă că nu era acel ceva între voi și lucrurile s-au întâmplat firesc, terminându-se. Trăim cu frica că celălalt poate  găsi ceva mai bun. Unde e problema?  Nimeni nu aparține nimănui. Dacă găsește ceva mai bun înseamnă că nu i-ai marcat existența și nu are de ce să rămână într-o relație în care primește doar jumătate din ce își dorește. În toate relațiile mele mi s-au interzis lucruri pentru că "Așa e normal într-o relație." și s-a încercat o schimbare a comportamentului meu. De de încercăm să controlăm viețile celorlalți?
De ce avem atâtea probleme cu încrederea?
  La un moment dat cineva mi-a interzis să mai dansez pentru că era gelos pe partenerul meu, în condițiile în care practicam sportul acela de câțiva ani. Dacă aș fi renunțat atunci din acest motiv, probabil acum aș fi cunoscut semnificația cuvântului "regret". Eu nu mi permit să cer ceva cuiva. Asta nu e iubire. E o prostie! Învață să trăiești clipa, să "trăiești" oamenii! Trăiește fără trecut! Aici mă refer la lucrurile negative. Ieși din zona de confort, nu mai limita totul la nevoile tale! Încearcă să empatizezi cu oamenii! Dă tot ce ai mai bun! Nu se poate întâmpla nimic rău dacă nu trăiești cu așteptări de la ceilalți.
"Fear is a lie."
  Intimitatea e ceva frumos care te ajută să evoluezi. Te relaxează, te apropie de celălalt. Ai curajul să-ți arăți părțile rele. Ăsta ești! Decât să lucrezi la "cum să nu arăt cine sunt de fapt" mai bine lucrează la felul în care îți alegi oamenii. Sunt mulți oameni faini cu care o să trăiești momente mișto.

"Să te sinucizi e ușor, să trăiești fără un Dumnezeu e mai greu."
Anais Nin

marți, 5 decembrie 2017

Oamenii care trăiesc profund nu se tem de moarte.




"Oamenii care trăiesc profund nu se tem de moarte."

De fapt se tem. Se tem de moartea tuturor lucrurilor, mai puțin a lor. Simt că se rupe ceva în mine la fiecare sfârșit; de zi, săptămâna, concert, piesă de teatru, relație de orice fel. Urăsc sfârșiturile. Aș vrea să opresc timpul în loc în cel mai fericit moment.
Inițial e extaz. Mi se întâmplă asta cel mai des la concerte. E fascinant. Simt un fior, conștientizez că totul e trecător, iar eu sunt aici, acum. Mă uit stânga, dreapta. Absorb toată energia din jur. Oameni zâmbind, cu ochii închiși, trăiesc clipa aia ca și cum ar fi ultima din viața lor. Ah, acum aș vrea să opresc timpul. Să nu mai existe bine, rău, zi, noapte, să uit de trecut, să nu mă gândesc la viitor. Să fim doar noi, mici piese de puzzle. Să ne credem norocoși, speciali. Suntem acolo! Nu mai avem de ce ne teme. E liniște chiar dacă boxele vibrează. Suflete surde! Doar noi și piesa aia care aș vrea să se repete la nesfârșit. "de dragul tău și-al lumii..."
Dar întotdeauna, pe nesimțite se face trecerea de la extaz la agonie.
Asta se simte cel mai profund cu oamenii. Umblăm prin lume încercând să ne etalăm "sufletele de gheață". De fapt ne secăm de energie reciproc. Mi-a fost greu să plec de lângă voi, oameni cărora v-am spus că nu vă iubesc. V-am văzut sufletele goale și vă cunosc fricile. Voi nu le cunoașteți pe ale mele, sau poate prea puțin, prea puțini. Altfel m-ați privi cu milă. Sunt un călău care de fiecare dată taie funia din prea multă iubire.Urăsc moartea, iar voi vă lăsați sufletele să moară atât de des...noi de fapt.
Iar oamenii care pleacă... Simt că-mi iau ceva. Deși nu-mi ia nimeni nimic. Dar lasă prea multe. Păstrez toate zâmbetele, toate diminețile, tot ce m-a legat de cineva. Cu cât colecționez mai mult cu atât simt că pierd mai mult.
Și totuși urmează mereu un "mâine", un "altcineva". Totul depinde de noi. Nu-ți mai lăsa sufletul să moară!

duminică, 3 decembrie 2017

Jeanette Winterson – Scris pe trup


*recenzie*


“A meritat. Dragostea merita orice pret.”

 E inevitabil să nu mă gândesc la "Scris pe trup" când cineva mă întreabă "Ce înseamnă iubirea pentru tine?". 
Iubirea înseamnă dăruire. Iubești un om când îi vrei binele, când fericirea lui e mai presus de a ta.

 M-a fascinat faptul că nu ne dăm seama de sexul naratorului. Nu are vârstă, sex, nume, nimic. Aflăm doar că pe parcursul vieţii a avut mai multe relaţii atât cu femei, cât şi cu bărbaţi.
Se îndrăgostește de Louise, tipa cu un păr roșu obsedant pe care o va iubi într-un mod inuman.

"Când mă uit in oglindă, nu chipul meu e cel pe care-l văd. Trupul tău de doua ori. O dată tu, o dată eu. De unde pot ști care ești tu și care sunt eu?”

„Vreau să vii la mine fără trecutul tău. Cuvintele pe care le-ai învăţat vreau să le uiţi. Uită că ai mai fost aici, în alte dormitoare şi în alte locuri. Începe cu mine de la capăt. Nu-mi spune că mă iubeşti decât după ce ai demonstrat-o”.

"E ușor să înșeli. Infidelitatea nu e un motiv de laudă. La început, nu te costă nimic să iei din încrederea pe care cineva și-a pus-o în tine. Scapi neprins, mai iei puțin și încă puțin, până când nu mai ai din ce lua. Straniu, mâinile ar trebui să-ți fie pline având în vedere cât ai luat, însă atunci când le deschizi, în ele nu se află nimic."

„Experienţa mi-a arătat că timpul se sfârşeşte întotdeauna. În practică însă, şi tu, şi eu purtăm la mână ceasuri."

  Îmi place finalul. Se regăsesc după mult timp în care s-au căutat în disperare.
"Grăbește-te, se face târziu. Nu știu dacă e un final fericit, dar în fața noastră se întinde un câmp deschis, nesfârșit.”
Începutul sfârșitului.
Dar erau împreună și nu mai conta nimic altceva.

“De ce masura iubirii este pierderea ei?”

Pădurea Norvegiană-Haruki Murakami



*recenzie*


"Moartea nu se află la polul opus al vieţii, ea face parte din viaţă.”
Moartea e un subiect delicat și în ciuda acestui fapt e ceva normal, inevitabil.

 Pădurea Norvegiană e o carte destul de ciudată, "e genul ăla de carte pe care o citești în situații dificile că să îți dai seama că se poate și mai rău".

„Ajunsesem să mă întreb dacă nu cumva voia să-mi transmită ceva, ceva ce nu putea rosti în cuvinte, ceva ce nu pricepea chiar înainte de a se transforma în cuvinte, o senzație pe care nu și-o putea explica și de aceea nu o putea materializa în vorbe.”
Vorbește despre lucruri normale, moarte, depresie, singurătate, probleme cu care se confruntă din ce în ce mai mulți adolescenți.

"Pădurea Norvegiană" e genul ăla de carte la care meditezi câteva zile.

  Cred că în esență cartea ne vorbește despre valoarea clipei prezente. V-ați gândit că puteți privi în ochi o ființă dragă pentru ultima oară? Am tras concluzia că viața e foarte scurtă și trebuie să prețuim oamenii, momentele petrecute cu ei.

E vorba despre prietenie.
E vorba despre suferința celuilalt.
Despre rabdare.
Despre sacrificiu.
Iubire.

  Îmi place locul în care e plasată acțiunea, adică o parte din ea, intr un spital, lângă o pădure, undeva departe de lume. Pacienții și doctorii se vindecă reciproc. Nimeni nu e considerat normal sau anormal. Nu exista o limita. Aici personajul principal decide că timpul e ceva relativ și că e dispus să aștepte cu riscul de a aștepta în zadar. Alege din iubire și respect. Răbdarea e cheia! Viata noastra e un sir de alegeri. Noi suntem suma alegerilor pe care le facem in viata.

„Drumul prin pădurea de cedri, care mergea paralel cu râul, părea nesfârșit, lăsându-mi sentimentul că întreaga lume fusese îngropată acolo pe vecie.”

Henry and June - Anais Nin




*recenzie*


"Oamenii care trăiesc profund nu se tem de moarte."

Incest.
J.N.
Adulter.
H.M.
Lesbianism.
J.

„Erotismul este una din bazele cunoaşterii de sine, la fel de indispensabilă ca poezia”

"Anais Nin a rămas în istorie ca singura femeie care-a reuşit să-l îmblânzească pe scriitorul Henry Miller. Lui Anaïs Nin i se datorează apariţia volumului „Tropicul Cancerului“ sau trilogiei „Răstignirea trandafirie“, cu care Henry Miller a revoluţionat scriitura secolului XX."

  Acum ceva timp citeam un jurnal al unei tipe care s-a descris printr-un citat; ''Intotdeauna am crezut ca artista din mine vrajeste. Casa mea ezoterica, culorile, costumele, lucrarile mele. Intotdeauna am stat inauntrul unei mari cochilii de artist activ, timorata si inconstienta de puterea mea." Anais Nin, Incest
Mi s-a părut interesant și am vrut să aflu mai multe despre această Anais Nin.

  Am început cu "Henry and June". Cartea face parte din jurnalul ei intim pe care a început să îl scrie la 11 ani după ce tatăl a divorțat de mama sa. Abia după moartea sa şi a soţului său s-a putut publica şi o variantă necenzurată a acestuia.
La 20 de ani se căsătorește și se mută în Paris. Aici descoperă lumea scriitorilor și își trăiește viața lipsită de inhibiții. Pentru ea moralitatea e ceva relativ. Simțurile îi ghidează viața. Descoperă lumea scriitorilor, descoperă arta, psihanaliza​ și dragostea sub toate formele ei.

"Nu există un înţeles universal la care să ajungem cu toţii, nu există decât înţelesul pe care îl dăm noi vieţii noastre, un înţeles propriu, un scenariu propriu, un roman propriu, o carte a vieţii fiecăruia."

  Anais rămâne scriitoarea care mă fascinează cel mai mult. E genul de femeie care a stiut să trăiască, să simtă, să iubească. Își exploatează fiecare colțișor al sufletului.
E genul de scriitor care transmite, care inspiră.
E o femeie inteligenta, dependentă de iubire.


Mi se pare o femeie asumata. In cartile ei erotismul se imbina perfect cu psihologia. 
Incearca sa inlature tabuurile vorbind despre toate faptele sale pe care si le-a si asumat. A scris cu atata lejeritate cele mai intime lucruri despre ea si barbatii din viata ei.
E o dovada in plus a faptului ca realitatea nu e cea pe care ne-o imaginam, ci e tot ce se intampla de fapt, in ciuda, regulilor si restrictiilor. 

Imagineaza-ti ca pentru cateva minute ramai gol in fata cuiva, de haine si bariere. 
Cam asa a ramas Anais de cateva decenii. 
Noi avem onoarea sa o cunoastem! Si zic onoare pentru ca o apreciez foarte mult. Prin ea e mai usor sa ajungi la tine. Ea iti arata drumul.

Imi spunea un prieten ca oamenii nu sunt pregatiti pentru adevar si observ si eu asta din pacate. Poate Anais pare vulgara cand de fapt e doar sincera. 
Oamenii ar trebui sa nu-si mai reprime sentimentele si dorintele. Sa fie ei!

"Cuvântul "dragoste" nu e suficient. Suntem amândoi bolnavi de bucurie; murim de-a binelea de bucurie. Suntem striviţi, febrili. Toţi cei care au încercat să mă facă să renunţ la imposibil, să accept realităţile dragostei, limitările ei! O posed. Sunt posedată de ea.


"Viaţa mea a fost o lungă tensiune, un efort şi o luptă herculeană de a mă ridica, de a trece orice obstacol, de a crea, a perfecţiona, a dezvolta o ascensiune disperată şi neliniştită pentru a şterge şi a distruge îndoiala care mă bântuie în legătură cu propria mea valoare. Mereu ţintind mai sus, acumulând iubiri pentru a compensa şocul şi teroarea primei mele pierderi. Iubiri, cărţi, creaţii, ascensiuni! Frenezie."


N.P. - Banana Yoshimoto




*recenzie*

E genul ăla de carte la care m-au atras numele și coperta.

Am o listă lungă de cărți recomandate și alte câteva zeci acasă, dar încă îmi păstrez obiceiul. Îmi place să intru în bibliotecă și să împrumut cărți care mi se par interesante. Mi s-a întâmplat ca aparențele să înșele, însă de cele mai multe ori am descoperit autori geniali. 

"N.P."
Ambiguu. Mi se pare că au un farmec aparte lucrurile complexe prezentate simplu. Te lasă să-ți imaginezi, să descoperi.

*Oare ce reprezinta acel "N.P."? Despre ce e vorba? Care-i treaba cu coperta?*

Îmi place felul în care scrie autoarea, simplu, dar profund!

Depășește "granița" moralității.
"într-o lume aflată sub semnul incestului, al lesbianismul, dar și al dragostei și al religiei..."

"- Ești foarte solemnă.
L-am întrebat dacă știa ce aruncasem în foc.
- O așchie de os, nu? mi-a răspuns fără să se uite la mine."
Moartea e ceva inevitabil, dar încă nu o pot accepta. Mi se pare nedrept ca după o viață petrecută lângă un om să rămâi doar cu amintirile. O așchie de os în care continuau să trăiască toate diminețile împreună, toate lacrimile, gândurile nerostite, promisiunile​ neîndeplinite, tot ce i-a legat odată.

"L-a părăsit. S-au despărțit. Oricum ar fi, cert e că nu mai erau împreună. Se terminase totul. Nu mai rămăsese decât ecoul promisiunilor pe care le repetaseră amândoi, de nenumărate ori, aidoma valurilor."

"Printre lacrimi am văzut cerul, și marea, și nisipul, și flăcările dansând. Totul mi-a pătruns în minte cu o viteză uluitoare, care m-a amețit. Era frumos. Totul era frumos, tot ce se întâmplase era șocant de frumos, îndeajuns încât să te facă să îți pierzi mințile."

Nu se întâmplă tuturor să ne lovim de lipsa de sens. "Viața e absurdă." obișnuiesc să spun. Și totuși vreau să continui pentru diminețile de vară, pentru serile pierdute în discuții despre viață, pentru natură, pentru artă.



Ce înseamnă scrisul pentru tine?




"Pentru mine scrisul înseamnă putere. Puterea de a da o forma sentimentelor, de a reînvia momente și puterea de a fi liber."

"Atunci când te concentrezi asupra respirației tale, ești conștient de ea și, dacă nu respiri, te sufoci. Dar, de cele mai multe ori, nu ești conștient de faptul că respiri pentru că a devenit un automatism, o parte din tine fără de care nu ai putea exista. Pentru mine, scrisul este o formă de respirație."

"Scrisul a reprezentat luminița de la capătul culoarului într-o perioadă în care,
cu sufletul chinuit de cei mai întunecați demoni, singura persoană căreia mă puteam confesa eram eu .A fost o durere dulce-amară , un roller coaster din adâncurile iadului pana la porțile raiului si înapoi. Experiența prin care am murit , am înviat și m-am reîncarnat în mii de personaje și situații extreme ajungând să cunosc o mică parte a sufletului meu și să salvez o alta de toxicitatea vieții mele .
Am învățat să mă vindec prin cuvinte și fraze , să creez si să destram, să devin din muritor demiurg, căci scrisul nu e altceva decat o transă febrilă prin care intrii în legătură cu esența sufletului tău și a întregului univers."

"E un mod prin care mă eliberez. Scrisul mă ajută să mă pun față în față cu mine, cu ceea ce gândesc, cu emoțiile mele, cu tot ce înseamnă persoana mea. Cred că e un proces de autocunoaștere. Uneori, scriu pentru că simt că e mai util decat să vorbesc cu cineva."

"Am început să scriu pentru a-mi invinge o mare insecuritate, teama de a mă exprima.
Deeeeci... libertate."

"Modul în care tumultul interior se transfigurează în frumos si frumosul în absolut."

"E o dependență ciudată pentru scrisul asta...sau o văd așa pentru că sunt eu foarte vicioasă și fiecare chestie pe care simt c-o fac o transform în viciu
la modul că n-am stat niciodată în pat să mă gândesc, hm, ce să postez eu azi pe blog?
N-am scris că trebuie, am scris că aproape mă sufocam
și nicio discuție cu prietenii nu mă liniștește cum o face scrisul
de-aia nici nu stau să șlefuiesc și să vreau să sune bine că scriu rapid în 3 minute tot ce-mi scuipă sufletul, postez, închid.
Bine, chestiile cu adevărat deep nu prea le-am postat.
A, și mă șochează multe chestii, una ar fi că atunci când scriu sunt așa de prinsă, încât dacă citesc a doua zi sunt la modul ăla, ba, de unde plm am scos eu asta???
Și apoi sunt șocată că depun atâta energie și e atât de puternic sentimentul când scriu
incat atrag ceea ce scriu, știi tu...energiile.
Am scris o dată pe blog, ceva gen fă-mă să mă doară atât de tare, rupe-mi sufletul în bucăți dacă trebuie, fă-mă să uit de el iar apoi uită-mă.
Și s-a întâmplat. Aseară a fost ultima dată când l-am căutat prin Cișmigiu, aproape de pragul nebuniei ce sunt eu. )"

"Scrisul pentru mine este, în primul rând, o plăcere imensă. Fac poezii, pun versurile cap la cap, fac totul melodios. Imi place rima, orice cuvânt pe care îl scriu este pus de mica mea putere a literei într-un anumit ritm. Uneori scriu de bucurie, alteori scriu pentru că sunt trist, dar de cele mai multe ori, fac poezii realiste, care redau un cadru al societății noastre minimaliste. Poezia este universul meu filosofic.
Mai scriu pentru că îmi pun gândurile in ordine, mă încurajez prin propriile mele cuvinte, dar mai ales prin aspirații. Dacă aș și citi atât de mult pe cat as fi dispus sa scriu, m-aș considera cu siguranță un om bogat. Mă confesez scriind, îmi regăsesc încrederea, mă descarc si încarc emoțional.
Puterea cuvântului este mai mare decât puterea banului. Am învățat asta in ultimul timp si tind cât mai mult să îmi dezvolt ,, cuvântul". Ca să scrii trebuie să cunoști, iar ca să cunoști, trebuie să înveți mai întâi.
Am plecat de la premisa însemnătății scrisului pentru mine si am ajuns la următoarea idee:
Fă ceea ce-ți place,
Dar fă-o foarte bine.
Vorbește cand altul tace,
Succesul este la tine.
Si una frumoasă pentru tine:
Scrisule, iubire mare
Ai multe limbi, zeci de hotare,
Dar totuși limite nu ai,
Că doar tu succes imi dai."

Ce înseamnă scrisul pentru mine?
Cred că e o formă de eliberare. Scriu când sunt supărată sau fericită. Încerc să-mi transpun sentimentele.

duminică, 26 noiembrie 2017

Ce înseamnă Vama pentru tine?





"cea mai plăcută oboseală posibilă"

"oameni frumoşi
libertate de exprimare
culoare
îmbinarea tuturor stilurilor"

"E colţul ăla magic care m-a lăsat cu cele mai nebune poveşti."

"Locul unde mă simt ca un vultur ce zboară peste civilizație și tehnologie , locul unde mă regăsesc și mă simt că și cum timpul stă în loc, iar momentele prețioase de libertate sunt valorificate de n ori atâta timp cât stau într-un cort și văd marea."

"Eu aş descrie Vama folosind doar cuvântul libertate. Sunt multe lucruri care se leagă de muzică acolo şi în funcţie de ce asculţi, ajungi în locuri şi ai exprerienţe diferite. Cred în continuare că-i printre singurele locuri în care nimănui nu-i pasă ce faci, cum eşti îmbrăcat şi cum arăţi, printre singurele locuri în care poţi simţi fericirea oamenilor care se plimbă pe o alee de 1 km. N-aş pierde o ieşire în Vamă niciodată, mai ales când ai un grup măricel cu care te duci şi ştii că o să vă distraţi. E libertate, încă e."

"Loc de dat cu capul în primul rând, asta pentru că muzica cântă non-stop peste tot, e ceva, ce te împinge spre a alerga în **** goală pe plajă, libertate, e locul ăla unde nu regreţi nimic!"

"băutură"

"dragoste"

"cel mai bun loc în care mă pot afla acum"

"stările bune ți se amplifică de 10 ori aici, dar și cele proaste"

"De ce ai nevoie? Țigări? Băutură? Mâncare? Dacă mă chinui puțin pot să-ți găsesc și bilete la Untold dimineață pe plajă-n Vamă. "

"M-am făcut căcat."

"acasă"

"Locul ălă despre care ai prea multe cuvinte încât nici nu mai ştii cum să începi, ce să spui prima dată...
Simţi atât de multe, de nu mai ştii nici dacă starea de euforie e de la ce ai luat, băut sau pur şi simplu de la momentele petrecute alături de prietenii tăi - fameleada mult iubită.
Dacă nu-mi chelui toţi banii la baie azi, e bine. Mi-e ruşine să mai merg la baie la Stuf, haide cu mine în altă parte, te rooooog.
SPAAART!
Deja mi-e dor!
Hai înapoi!
Ăsta mi-e locul!"

"o bucată ruptă din rai"

"fericirea din fiecare zi"

"o petrecere continuă"

"un cult"

"fericire și bere la cutie"

"locul ăla unde am răcit așa de tare"

"VAMA E VIAȚĂ"

"locul nostru, doar al nostru"

"Vama is a vibe, high and the best!"

"cel mai frumos loc din lume"

"Vama e locul ăla în care îți consumi toți banii si cerșești beat pe principală ca să te intorci acasa, dar spargi ce primești pe o vodka."

"locul unde înveți cum e să trăiești
e acolo unde miroase a fericire și libertate"

"Special! Un loc cu totul special. Sigur ceea ce vede fiecare e subiectiv, dar daca majoritatea vede la fel, aia e. Eu vreau să revin pentru spiritul Vămii și pentru prieteni. În Vamă sunt fericită."

Pentru mine Vama e un loc de suflet. Înseamna libertate şi iubire. Cred că acolo oamenii au curajul să facă tot ce simt, să fie ei inşişi de fapt.
N-am uitat de Pwps Family! (cea mai mişto gaşcă)




sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Ce înseamnă fotografia pentru tine și de unde a pornit totul?




"Fotografia pentru mine s-a întâmplat să fie, cum s-au întâmplat și alte lucruri. Eu doar le-am direcționat, sau m-au direcționat ele pe mine."
Razvan Stuparu Photography

"Pentru mine fotografia a fost singurul lucru care m-a ajutat să evadez."
Iulia David Photography

"Pentru mine fotografia este o necesitate. M-a cucerit treptat, iar în prezent nu-mi pot imagina cum ar fi să nu exersez acest mijloc de exprimare."
Photography by Dana Dincă

"Pentru mine fotografia înseamnă clipe în poze."
Clipe in poze

"Eternitate, amintire, printre puținele lucruri care rămân în timp."
Gabriela Marin

"Crăciun 2014-2015. Am primit un d3300 kit lens și un obiect Tamron, 70-300. Făceam oricum fotografie pe telefon, oarecum, dar voiam ceva mai profesional. Pentru mine fotografia reprezintă un mod de a mă exprima și a deveni ceva natural, necesar, nu o fac pentru bani (deși ar fi fain să câștig ceva din asta).
Mădălin Vlad

"Fotografia pentru mine înseamnă un moment de liniște, o pasiune mare care este foarte plăcută. Totul a pornit de când eram mic, când vedeam un aparat trebuia să îl iau în mână și să mă joc de-a fotograful."
Mindrut Florin

"Toată treaba cu fotografia a început când eram mică pentru că tatăl meu filma la nunți, făcea poze și mereu pe acasă aveam un aparat. Mă punea să mă joc cu el. Ușor, ușor a început să-mi placă să fac poze și el mă încuraja mereu și îmi explica cum să fac pozele să fie din ce în ce mai bune. A crescut pasiunea din ce în ce mai mult și când am crescut am început să merg cu el la nunți și așa am învățat să devin din ce în ce mai bună în ceea ce fac. Fotografia e o artă pentru mine și e un fel de a mă exprima. Caut mereu să transmit ceva prin fotografiile pe care le fac. Prin fotografie o amintire rămâne intactă. O poți "resimți" de câte ori vrei."
Dana Popa

"Salutare, mă numesc Diana, am 19 ani și sunt pasionată de fotografie.
Totul a început dintr-o joacă acum mulți ani, când eu și cu prietenele mele ieșeam să facem poze "fashion" cu un aparat digital compact. Pe lângă asta, influența internetului, eram obsedată de fotografie online, cum totul poate ajunge ceva asa mare dintr-un singur click, dar ce știam eu atunci?
Adevarata magie s-a întâmplat aproape acum un an de zile, în octombrie, când am decis să îmi dau toți banii pe un DSLR. Cea mai bună decizie din viața mea! De atunci a început cu adevărat totul. Procesul de învățare, compunere, procesare si in final expunerea în public pentru mine a fost fascinant. Ajunsesem să fac ce mi-am dorit din totdeauna, ce doar am crezut că o să visez pentru tot restul vieții sau că voi ajunge să fac asta tarziu când mi-aș fi permis cu adevarat și probabil nu ar mai fi fost la fel, de aceea mă bucur că nu s-a întâmplat așa și că am luat deciziile potrivite.
In câteva cuvinte pentru mine fotografia înseamna viata fără limite. Ideea de a face realitate din imaginație sau vise este putere absolută.
Be creative and you will be happy!
Diana Budacu

Pentru mine fotografia înseamnă două lucruri. În primul rând e singurul mod prin care poți păstra amintirea în timp, fără nicio schimbare. Îmi place să "colecționez" oameni și momente.
În al doilea rând fotografia înseamnă artă, e un mijloc de exprimare. Fiecare are un anume stil pe care îl transpune prin fotografie.

*Ah, dar apusul...*




Te-am căutat peste tot
și te-am regăsit în fiecare apus.
Ești în fiecare gând

și deși prezența ta aici e temporară,

vei ramâne veșnic

În fiecare apus. 

În fiecare răsărit.
Ești muza mea din nopțile târzii
dorință,
dor.
Cândva,
o să-mi poți citi disperarea în ochi
în timp ce te caut 
peste tot
și nu mai ești.
Nicăieri.
Nicicum.
Ah, dar apusul..
O să-l aștept cuminte
căci el mai poartă
frânturi
din tot ce am venerat odată.


551

                                                 *6:3 0* Mă î mbrac în grabă, poate îmi mai rămân 5 minute. Reuşesc să fiu gata l...