vineri, 26 ianuarie 2018

Revolutionary Road




Revolutionary Road

 *Ai văzut "Revolutionary Road?"*

  Ăsta-i filmul ăla pe care îl recomand tutror. Am simțit asta mereu, dar niciodată n-am ştiut sa le dau un nume gândurile mele. Filmul ăsta le dă un nume şi un sens. Mai sunt şi alți nebuni. 

(Dacă Diana citeşte asta, îşi blesteamă zilele. :))) Iar vorbesc despre "acel ceva".)

  Viața mea se învârte în jurul unui "acel ceva". Nu ştiu să explic ce înseamnă exact, ştiu doar că se simte. I se simte prezența şi mai ales lipsa lui. 
Mi-e greu să mențin relații cu oameni, să răman stabilă pentru ca am nevoie constant de emoții puternice.
"Dar viața nu poate fi trăită doar la extreme..."

  De multe ori am nevoie de siguranța zilei de mâine, dar de cele mai multe ori nu. Nu-mi pasa dacă mâine vei fi lângă mine, nu-mi pasă dacă o să am vreun leu în buzunar, dacă o sa plâng sau o să râd, nu-mi pasă nici dacă acel mâine o sa mai vină. Iubeşte-mă azi, fascinează-mă, fă-mă să simt că traiesc. Hai să ne îmbătăm cu orice sentiment vrei tu. Alege o stare şi hai să trăim în ea. Măcar o zi. 

  E greu să creezi conexiuni cu oamenii! 
Nu înțeleg de ce... 
Parcă nu pot să ating profunzimea unei ființe. 
Simt ca am trăit unele sentimente la intensitate maximă şi acum doar retrăiesc frânturi...la o intensitate mult mai mică.
Adică e uşor să cuprind cu mintea acel "tot" al cuiva, dar ideea e sa creați un "tot" comun. Nu-mi dau seama dacă eu vreau prea mult sau ei prea puțin. Poate-i vorba de "acel ceva", chimia aia... 

Intimitatea e un lucru benefic. 

  Stinge lumina, vreau ca întunericul să-mi anuleze toate simțuri. Vreau doar să mă concentrez total. Vreau ca trupul tău să devină ceva divin sub atingerile mele. 
Ai observat că atunci când te joci cu mâinile cuiva în întuneric, parcă tot creierul, atenția, pulsul, sufletul e acolo? În atingerea aia... Aici aş opri clepsidra puțin...măcar o clipă. 

  Relațiile sunt atât de complexe şi fragile... 

Ai putea să accepți un om în totalitate? Nu, nu te grăbi să-mi raspunzi la întrebarea asta atât de frecventă. E mai complicat decat pare. În relații, oamenii se schimbă pentru că "aşa trebuie" şi îşi reprimă multe sentimente, gânduri bla bla. Ai putea să iubeşti un om care nu face nimic pentru că aşa trebuie, ci pur şi simplu rămâne el, fără compromisuri, fără minciuni şi promisiuni? Ai putea să pui ființa aia mai presus de nevoile tale?

  Am deviat, ca de obicei, când încep să scriu ceva nu ştiu ce voi scrie şi ce concluzie voi trage...

  Îți vorbeam despre filmul ăla mişto pe care trebuie să-l vezi dacă nu ai facut-o deja!

  E vorba despre un cuplu, el un tip carismatic cu potențial, ea o gagică interesantă. Se îndragostesc în tinerețe şi-şi propun să nu fie ca ceilalți, să nu uite vreodată să traiască... 

Te las pe tine sa descoperi continuarea şi să tragi concluziile. 

Nu uita că eşti aici acum şi ăsta-i cel mai important lucru.
Cât despre oameni...artă-i! 












duminică, 14 ianuarie 2018

leana Vulpescu- Arta Conversației



*recenzie*


 Am gasit acum putin timp un citat care ii apartine si m-am intrebat de ce nu am scris pana acum despre Ileana Vulpescu.

"E greu să spui cum începe despărțirea sufletească între oameni. La-nceput apar doze homeopatice de nemulțumire şi contrariere; şi ele cresc, se umflă, dospesc pan-acoperă totul, se-ntind ca o iederă sufocantă. Rațional poți să-ți dai seama că n-ai dreptate, dar sufletul nu se mai poate-ntoarce de unde-a plecat."

  Am citit mult, am descoperit multe sitluri şi nimic nu se compară cu femeia asta. E pur şi simplu genială.
"Arta conversației" are cel mai banal subiect pe care îl poți aborda într-un roman. E vorba despre viața unei femei divorțate care își crește singură cei 2 copii.
Prezintă situații cu care ne confruntăm cu toții; familie, moarte, iubiri pierdute, muncă etc.
Cartea prezintă două caractere, al Sânzianei, personajul principal şi al mamei sale. Ileana Vulpescu e de fapt un mare caracter. Tot ce face e să-şi transpună principiile, credințele. E o femeie care a pierdut multe în viață. După moartea fiicei şi a soțului său, Ileana Vulpescu profită de zilele care i-au mai rămas, încă scrie şi se ocupă şi de ce nu a terminat soțul ei, Romulus Vulpescu.

Pentru mine "Arta conversatiei" a avut un impact puternic. M-a ajutat să privesc lucrurile altfel, parcă nimic rău nu se poate întampla. în fond ce e viața?

Femeia asta vorbește atât de frumos despre viață, cu atâta pasiune... E unul dintre acei oameni care au
înțeles scopul. E mare lucru să-ți accepți neputința...
"Viața e mai presus de noi."


"Omul cel mai iubit reprezintă superlativul absolut al unei vieţi. Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi-o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Nu-ţi poţi închipui cum se şterg din tine senzaţiile... E de necrezut cum uită trupul. Ceea ce-ţi rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături. Ai să vezi într-o zi că numai spiritualitatea rămâne într-o iubire."


"Iertarea nu schimbă şi nu şterge faptele."


"Cu oamenii cu care trebuie să mă supraveghez când vorbesc, mai bine nu mai vorbesc. Ne salutăm şi ne dăm informaţii meteorologice."


"O parte din om se conjugă cu verbul "a avea", cealaltă parte se conjugă cu verbul "a fi"; important este ca partea lui "a fi" să fie măcar egală cu cea a lui "avea". Cei pentru care "a fi" atârnă mai mult decât "a avea" sunt cei care trăiesc pentru a şti, pentru a afla, ceilalţi sunt robii obiectelor, robi strict ai materiei. Orizontul lor este mărginit de obiecte ca de-un parapet. Ei suferă de o incurabilă orbire spirituală."


"Nu iubeşti cu adevărat decât pe cine respecţi."


"Mă atrag oamenii complicaţi. Mă atrag major, nimicitor, doar oamenii care mă fac să visez, care maschează atât de bine implacabilele roţi dinţate ale imuabilelor legi care ne guvernează, atât de bine că mă fac să le uit existenţa. Cu cât sufletul tău intră mai profund în hăţişurile de clar-obscur ale altui suflet, cu-atât actul fizic al iubirii devine mai greu de-nfăptuit. Nu ţi-l mai poţi închipui. Deşi-l doreşti, nu ţi-l mai poţi închipui."


"Două gânduri să nu te părăsească niciodată: acela de a-ţi îmbogăţi mintea şi sufletul şi gândul că suntem trecători în lume."


"Nimeni nu are dreptul să aleagă pentru altul, oricât l-ar iubi."


"Trecutul e o încăpere din prezent unde intrăm mai rar. N-avem decât să deschidem o uşă, atât şi suntem în trecut, iar uşa asta se deschide singură foarte des."


"Râd foarte rar. Râd greu. Nu sunt un temperament depresiv şi nici posacă nu sunt... Dar am plâns mult în viaţă numai pe ascuns. Nu sunt o fiinta ascunsă, dar nici expansivă. Nu sunt mizantroapă, dar nici nu iubesc oamenii cu frenezie şi sufletul nu mi-l pun pe masă în faţa nimănui. Sunt convinsă doar de necesitatea comunicării între oamenii ca de o etică obligatorie şi nu preget să-i ajut pe alţii."

Las aici și 2 interviuri în speranța că te voi convinge:


551

                                                 *6:3 0* Mă î mbrac în grabă, poate îmi mai rămân 5 minute. Reuşesc să fiu gata l...