*Ai văzut "Revolutionary Road?"*
Ăsta-i filmul ăla pe care îl recomand tutror. Am simțit asta mereu, dar niciodată n-am ştiut sa le dau un nume gândurile mele. Filmul ăsta le dă un nume şi un sens. Mai sunt şi alți nebuni.
(Dacă Diana citeşte asta, îşi blesteamă zilele. :))) Iar vorbesc despre "acel ceva".)
Viața mea se învârte în jurul unui "acel ceva". Nu ştiu să explic ce înseamnă exact, ştiu doar că se simte. I se simte prezența şi mai ales lipsa lui.
Mi-e greu să mențin relații cu oameni, să răman stabilă pentru ca am nevoie constant de emoții puternice.
"Dar viața nu poate fi trăită doar la extreme..."
De multe ori am nevoie de siguranța zilei de mâine, dar de cele mai multe ori nu. Nu-mi pasa dacă mâine vei fi lângă mine, nu-mi pasă dacă o să am vreun leu în buzunar, dacă o sa plâng sau o să râd, nu-mi pasă nici dacă acel mâine o sa mai vină. Iubeşte-mă azi, fascinează-mă, fă-mă să simt că traiesc. Hai să ne îmbătăm cu orice sentiment vrei tu. Alege o stare şi hai să trăim în ea. Măcar o zi.
E greu să creezi conexiuni cu oamenii!
Nu înțeleg de ce...
Parcă nu pot să ating profunzimea unei ființe.
Simt ca am trăit unele sentimente la intensitate maximă şi acum doar retrăiesc frânturi...la o intensitate mult mai mică.
Adică e uşor să cuprind cu mintea acel "tot" al cuiva, dar ideea e sa creați un "tot" comun. Nu-mi dau seama dacă eu vreau prea mult sau ei prea puțin. Poate-i vorba de "acel ceva", chimia aia...
Intimitatea e un lucru benefic.
Stinge lumina, vreau ca întunericul să-mi anuleze toate simțuri. Vreau doar să mă concentrez total. Vreau ca trupul tău să devină ceva divin sub atingerile mele.
Ai observat că atunci când te joci cu mâinile cuiva în întuneric, parcă tot creierul, atenția, pulsul, sufletul e acolo? În atingerea aia... Aici aş opri clepsidra puțin...măcar o clipă.
Relațiile sunt atât de complexe şi fragile...
Ai putea să accepți un om în totalitate? Nu, nu te grăbi să-mi raspunzi la întrebarea asta atât de frecventă. E mai complicat decat pare. În relații, oamenii se schimbă pentru că "aşa trebuie" şi îşi reprimă multe sentimente, gânduri bla bla. Ai putea să iubeşti un om care nu face nimic pentru că aşa trebuie, ci pur şi simplu rămâne el, fără compromisuri, fără minciuni şi promisiuni? Ai putea să pui ființa aia mai presus de nevoile tale?
Am deviat, ca de obicei, când încep să scriu ceva nu ştiu ce voi scrie şi ce concluzie voi trage...
Îți vorbeam despre filmul ăla mişto pe care trebuie să-l vezi dacă nu ai facut-o deja!
E vorba despre un cuplu, el un tip carismatic cu potențial, ea o gagică interesantă. Se îndragostesc în tinerețe şi-şi propun să nu fie ca ceilalți, să nu uite vreodată să traiască...
Te las pe tine sa descoperi continuarea şi să tragi concluziile.
Nu uita că eşti aici acum şi ăsta-i cel mai important lucru.
Cât despre oameni...artă-i!