Imi amintesc foarte clar seara aia.
Si stiu ca o sa-mi ramana amintirea ei toata viata.
Nici nu stiu daca asta ma bucura sau ma sperie si mai tare.
M-ai intrebat de ce plang.
Ti-am spus ca mi-e foarte frica.
A trecut mult timp de atunci.
Tot cu ochii in lacrimi iti spun ca
Inca mi-e frica.
Imi ingheata corpul.
Am mai crescut intre timp.
Am invatat sa controlez absolut tot.
Am invatat sa-mi mentin echilibrul in orice situatie.
Dar...
Cand vine vorba de tine nu mai inteleg nimic.
E doar haos.
Inca incerc sa nu ma (mai) pierd, dar
Imi fuge gandul la ochii tai.
Si-mi blestem zilele.
De ce ii iubesc atat de mult?
Nu exista pacat pe care un om sa-nu l poate savarsi intr-o anumita situatie.
Cred ca le-as savarsi pe toate
deodata
pentru tine.
Vreau doar sa ramai.
Am pus toate amintirile cu tine undeva.
La loc sigur.
De ce nu pot sa deschid lacatul ala nenorocit doar ca sa ma bucur de ele?
de tine.
