În viața fiecărui om există o mâna de oameni pentru care ar merge până la capătul pământului, trăiri în care se refugiază uneori, plăceri vinovate, melodii preferate, locuri în care se regaseşte, pasiuni, autori pe care-i stimează, vinul preferat, drogul preferat, clubul preferat, concertul preferat, lucruri care îl fac să vibreze.
Dacă nu trăieşti pentru lucrurile astea, de ce o faci?
Acum pe bune.
De ce?
Trăieşti pentru un venit stabil, o locuință stabilă, o facultate şi o reputație bună?
Atunci n-ai înțeles scopul. De fapt nu-i vorba despre niciun scop. E vorba despre a trăi clipa asta nenorocită, a iubi până aproape de nebunie oamenii ăia despre care vorbeam şi a face ce-ți place.
Eu mă consider norocoasă. Am trăit lângă oameni care n-au uitat să trăiască.
M-am gândit bine. M-am gãndit la cum ar fi să trăiesc pe stradă. Cu siguranță o sa fac asta cândva pentru câteva zile.
E o experiență extremă şi eu am nevoie de emoții puternice.
Ideea e să trăieşti fără frică şi fără aşteptări.
Îmi doresc să am bani, o familie, o carieră frumoasă etc. Am luat în calcul varianta în care lucrurile nu decurg aşa cum îmi doresc.
Şi unde-i problema dacă stau în chirie, lucrez la Mc şi sunt singură? Viața nu mai e frumoasă fără siguranța zilei de mâine? Păi hai să ne întoarcem la început. Oamenii ăia nu pleacă nicăieri, nici plăcerile, nici pasiunile, nici muzica, nici vinul, nici cărțile, nici drogurile, nici concertele. Da, o să bei mai puțin vin, o să mergi la mai puține concerte, o să te droghezi mai puțin, o să citeşti la fel de mult pentru că există biblioteci, dar poți face toate astea, oricat de rar.
Nu înțeleg oamenii care se pierd în goana după bani, nu mai ies nicăieri pentru că au o relație, o familie şi "aşa trebuie să fie".
Mi se rupe de scopurile voastre, de bani şi reguli. Nu-mi spune cum trebuie să fiu şi ce trebuie să fac. Eu ştiu de ce am nevoie.
Ai o singură viață, trăieşte-o!
