luni, 16 aprilie 2018

Despre pacatele noastre de toate zilele

                                             


 "Fericirea e mai importanta decat dreptatea."

Daca as putea, as sterge din dictionar cuvantul "pacat"!
Sa nu faci ce simti si sa ai regrete sunt singurele pacate pe care le poti avea. 

Aud mult prea des "Eu fac ce vreau, nu-mi pasa de parerile celorlalti.". 
99% dintre oamenii care spun ca fac ce vor, de fapt se ghideaza dupa reguli impuse de ceilalti. De aceea nu inteleg ideea de pacat. Cine stabileste ce e corect si ce nu?
La un moment dat niste oameni au stabilit niste norme morale care sunt de fapt principiile lor. 
Nu numai ca nu faci ce vrei tu, dar faci ce vor altii!
Si-ti dai seama la un moment dat ca n-ai trait niste lucruri atunci cand ai avut ocazia. Si pentru ce le-ai ratat? Pentru parerile unor oameni cu care nu ai nicio treaba. 
Noi, oamenii suntem prea mici in univers ca sa conteze pentru cineva cum alegem sa traim. 
Am fi ipocriti daca nu am recunoaste ca traim pentru placere.
Cam despre asta e vorba. 
Eu cred ca sunt aici doar ca sa traiesc niste chestii faine, sa fac toate lucrurile posibile, sa experimentez.

"Si atunci, daca acest bulgare de roca pe care stam este ceva mai mult decat o iluzie, ce ne ramane? Energia ne ramane; multa. (...) *Energia se afla la originea tuturor formelor de materie. Realitatea, adevarata existenta, nu este materia, vizibila si perisabila, ci energia invizibila si vesnica; acesta este adevarul.*"


Avem tendinta sa punem etichete tuturor oamenilor. Si eu cad in capcana asta uneori, dar macar realizez dupa. 

Uneori chiar asa stau lucrurile, dar de cele mai multe nu.
Ajungi sa vorbesti la general, dar de fapt te raportezi la o singura actiune. Actiune careia nu i-ai analizat cauza, motivele, scopul. 
Ai luat actiunea ca atare fara sa empatizezi cu acea persoana.
Mai suntem si ipocriti. De multe ori judecam o actiune pe care am facut-o si noi candva.

Cat despre regrete...
N-au absolut niciun sens.
Reprezinta doar o pierdere de timp si de energie.
Ce rost are sa te gandesti la un lucru care oricum s-a intamplat si nu poti schimba nimic? 
Eu nici daca as vrea nu as putea sa am regrete. Poate doar cateva ore. Dupa intervine acceptarea. Cel mai greu de acceptat si uitat sunt greselile tale. Regreti si mai mult atunci cand stii ca tu esti vinovat. 
Eu cred ca toate lucrurile au un sens. Eu nu as fi fost cine sunt acum, nu as fi gandit asa daca nu se intamplau niste lucruri rele in viata mea. Si nu vreau sa-mi imaginez o alta varianta a mea. 
Trebuie sa inveti sa te accepti si sa-ti respecti dorintele!
Sper sa-ti dai seama intr-o zi!







  

duminică, 15 aprilie 2018

despre superficialitate si alti demoni




"Cel mai mult îmi lipsea, previzibil, nu sexul, ci intimitatea pe care am construit-o acolo, după ce mă puneam în pat și stingeam televizorul; mă gândeam ce simplu e, cu omul ăsta aș putea să îmbătrânesc mă înțelege și trupul lui mi se supune. Nu contează că e femeie, o știu și mă știe și am ce vorbi cu ea.
Intimitatea cu ea îmi lipsea deci cel mai tare[...]." 

  Mereu am fost un spirit liber si cred ca oamenii ar trebui sa faca tot ce simt, sa-si satisfaca nevoile si dorintele, dar n-am inteles niciodata acel "Nu te mai iubesc.."
 Nu inteleg cum poti trai cu cineva ani intregi trezindu-te la un moment dat ca nu-l mai iubesti. 
 Daca se intampla asta probabil nu e clara notiunea de "iubire". 

  Mi se pare perfect normal sa ai pretentii, sa nu ramai langa un om care nu te satisface sufleteste. La momentul actual daca imi fac o relatie nu dureaza mai mult de 2 saptamani. Imi dau seama ca nu e ce caut si plec. Dar nu pot sa-mi imaginez situatia in care EU decid sa fiu cu un om, ajung la iubire si ma trezesc la un moment dat ca nu mai e ca inainte.. Normal ca lucrurile se schimba. La ce te asteptai? Sunt convinsa ca ar putea trece ani si tot as ramane fascinata de mainile lui. Intervine altfel de iubire. Cum poti sa renunti cand ati trecut prin atatea lucruri impreuna si ati mancat din aceeasi farfurie? Mi se pare nedrept.
Cum poti sa renunti la tot universul construit impreuna? 

  Sunt putini oamenii pe care ii iubesc, dar pentru mine e un sentiment care nu moare. Inca sunt fascinata de atingerile lor, de grija pe care mi-o poarta. Sunt atatea lucruri marunte pe care le niglijam...

Niciodata nu o sa poti cunoste un om 100%. Si eu pot anticipa actiunile multor oameni, dar uneori se intampla sa ma surprinda. Cred ca nu ai cum sa te plictitsesti. In viata apar mereu situatii noi si oamenii evolueaza constant. Daca stii cum sa privesti lucrurile, mereu e ceva nou. Relatiile interumane sunt o arta. O relatie nu inseamna doar lucrurile banale pe care le facem cu totii. E mai mult de atat. E o conexiune care trebuie mentinuta. Ideea e sa traiti! La maxim!
Traim superficial.
Munca, acasa, munca, acasa si nimic mai mult.
Ofera mai multa atentie partii spirituale, felului in care gandeste celalat, pasiunilor lui, fa-ti timp sa-l asculti, sa-l intrebi ce simte. Trebuie respectata libertatea celuilalt, trebuie sa-i oferi intimitatea de care are nevoie. Chiar daca formati un cuplu, nu trebuie sa faceti absolut totul impreuna.

  Mie mereu mi-a placut sa fiu langa un om in situatii dificile. Poate ca ma descurc mai bine decat altii, in sensul ca eu nu neglijez pe nimeni, indiferent de situatie. I-as analiza bine situatia si mi-as analiza si mie comportamentul. Eu atunci simt ca iubesc si mai mult persoana aia.

  Nu sunt genul de persoana care zice ca oamenii sunt de cacat, dar vad din ce in ce mai multa superficialitate si egoism. Nu stim sa apreciem oamenii si momentele la timpul lor.



551

                                                 *6:3 0* Mă î mbrac în grabă, poate îmi mai rămân 5 minute. Reuşesc să fiu gata l...