*6:30*
Mă îmbrac în grabă, poate îmi mai rămân 5 minute.
Reuşesc să fiu gata la timp, cele 5 minute sunt ale lui. Mă aşez în pat lângă el şi zâmbesc. I-aş dedica cele 5 minute în fiecare dimineaţă, toată viața. Ador să-l privesc cum doarme. De fapt ador tot ce înseamnă omul ăsta.
*o altă dimineaţă, acelaşi scenariu*
Nimic nu se compară cu liniştea celor 4 pereti între care ne trăim fericirea.
De fapt nu e despre loc, e despre el şi intensitatea sentimentelor.
Faptul că îl simt aproape mă linişteşte.
*-Iubirea o sa dispară când nu o să mă mai priveşti dimineaţa...
-Dar nu o să mă satur niciodată să te privesc...*
Mereu am considerat că e greu sa convieţuiesti cu un om. Încă cred asta. Mi-ar fi greu să convieţuiesc cu orice alt om.
Important e să nu uiţi de ce ai ales acea persoană şi să te bucuri de lucrurile alea de la început până la sfârşit.
În general oamenii trăiesc superficial.
Uită începuturile şi se pierd în sfârşituri cu aer de "cum ar fi fost dacă".
Uită de ce se iubesc şi in final uita ca se iubesc.
Uită de ce şi pentru ce trăiesc.
Oamenii uită.
Nu vreau să uit vreodată de ce-l iubesc şi probabil că de aceea l-am ales pe el. Nu uită să-mi amintească.

