luni, 30 iulie 2018

551


                                                
*6:30* Mă îmbrac în grabă, poate îmi mai rămân 5 minute.
Reuşesc să fiu gata la timp, cele 5 minute sunt ale lui. Mă aşez în pat lângă el şi zâmbesc. I-aş dedica cele 5 minute în fiecare dimineaţă, toată viața. Ador să-l privesc cum doarme. De fapt ador tot ce înseamnă omul ăsta.

*o altă dimineaţă, acelaşi scenariu*
Nimic nu se compară cu liniştea celor 4 pereti între care ne trăim fericirea.
De fapt nu e despre loc, e despre el şi intensitatea sentimentelor.
Faptul că îl simt aproape mă linişteşte.

*-Iubirea o sa dispară când nu o să mă mai priveşti dimineaţa...
-Dar nu o să mă satur niciodată să te privesc...*

Mereu am considerat că e greu sa convieţuiesti cu un om. Încă cred asta. Mi-ar fi greu să convieţuiesc cu orice alt om.
Important e să nu uiţi de ce ai ales acea persoană şi să te bucuri de lucrurile alea de la început până la sfârşit.

În general oamenii trăiesc superficial.
Uită începuturile şi se pierd în sfârşituri cu aer de "cum ar fi fost dacă".
Uită de ce se iubesc şi in final uita ca se iubesc.
Uită de ce şi pentru ce trăiesc.

Oamenii uită.

Nu vreau să uit vreodată de ce-l iubesc şi probabil că de aceea l-am ales pe el. Nu uită să-mi amintească.
















joi, 5 iulie 2018

prea tarziu, prea devreme





 Ma trezesc mult prea devreme.
Si totusi prea tarziu. 

Simt un gol in stomac si mi-e frica. 
Putin spus frica. 

Incep sa-mi dau seama ca e real. 
Rasare soarele, cred ca o sa fie o zi frumoasa. 
Ar fi putut fi. 
Natura nu cunoaste suferinta.

Linistea e tulburata de plansul unui suflet.

Pierderea unui om e lucrul pe care il urasc cel mai tare. 
A unui om pe care il iubesti.

Inca nu pot sa gandesc limpede.
Ma gandesc doar la lucruri groaznice.
Stiu ca o sa vina un moment in care o sa pierd controlul.
Sper sa nu fie acum. 

Ii simt pielea.
Rememorez toate momentele cu el.
Nu am mai ajuns atat de aproape de cineva vreodata. 
Acum ceva timp plangeam de fericire.
In acelasi loc.

Il mangai.
Incontinuu.
Ador sa-l privesc cand doarme.

Nu e nimic clar.
Ce rost are viata cand fericirea se transforma in suferinta?
Ce rost au toate?





551

                                                 *6:3 0* Mă î mbrac în grabă, poate îmi mai rămân 5 minute. Reuşesc să fiu gata l...